DESCONSIDERÁȚIE, desconsiderații, s. f. Desconsiderare. [Var.: desconsiderațiúne s. f.] – După fr. déconsidération.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCONSIDERÁȚIE f. Lipsă de considerație. [Art. desconsiderația; G.-D. desconsiderației; Sil. -ți-e] /<fr. déconsidération
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESCONSIDERÁȚIE s.f. Desconsiderare. [Gen. -iei, var. desconsiderațiune s.f. / cf. fr. déconsideration].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESCONSIDERÁȚIE s. f. desconsiderare. (după fr. déconsidération)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DESCONSIDERÁȚIE s. v. dispreț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
desconsideráție s. f. (sil. -ți-e), art. desconsideráția (sil. -ți-a), g.-d. art. desconsideráției; pl. desconsideráții, art. desconsideráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink