Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: descovoia (verb tranzitiv) , descovoiere (substantiv feminin)   
DESCOVOIÉRE, descovoieri, s. f. Acțiunea de a (se) descovoia și rezultatul ei. – V. descovoia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
descovoiére s. f., g.-d. art. descovoiérii; pl. descovoiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESCOVOIÁ, descovói, vb. l.Tranz. și refl. A (se) îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. [Pr.: -vo-iá] – Des1- + [în]covoia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESCOVOIÁ descovói tranz. A face să se descovoaie; a dezdoi; a îndrepta. [Sil. -vo-ia] /des- + [în]covoia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DESCOVOIÁ se descovoáie intranz. A-și recăpăta forma sau poziția inițială; a se dezdoi; a se îndrepta. [Sil. -vo-ia] /des- + [în]covoia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESCOVOIÁ vb. a dezdoi, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bara îndoită.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A descovoia ≠ a încovoia
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
descovoiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. descovói, 3 sg. descovoáie, 1 pl. descovoiém; ger. descovoínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)