DESCREIERÁT, -Ă, descreierați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de rațiune, fără minte; smintit, nebun, nesăbuit. – Des1- + creier + suf. -at (după fr. écervelé).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCREIERÁT adj., s. 1. adj. v. smintit. 2. adj., s. v. nebun.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
descreierát adj. m., pl. descreieráți; f. sg. descreierátă, pl. descreieráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESCREIERÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre oameni) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; ieșit din minți; smintit; scrântit; țicnit. [Sil. -cre-ie-] /des- + creier + suf. ~at
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink