Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DESCRUNTÁ, descrunt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A(-și) descreți fruntea; a(-și) îmblânzi privirea, expresia aspră, încruntată a feței. – Des1- + [în]crunta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCRUNTÁ vb. v. descreți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
descruntá vb., ind. prez. 3 sg. descrúntă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DESCRUNTÁ descrúnt tranz. rar (sprâncenele, fruntea) A face să se descrunte. /des- + a [în]crunta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DESCRUNTÁ mă descrúnt tranz. A exprima mulțumire, având o mină destinsă. /<des- + a [în]crunta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A se descrunta ≠ a (se) încrunta
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink