Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: descuia (verb tranzitiv) , descuiat (adjectiv)   
DESCUIÁT, -Ă, descuiați, -te, adj. (Despre uși, încăperi etc.) Care nu (mai) este încuiat; care a fost deschis cu cheia. ♦ Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adaptează ușor la împrejurări, la situații noi; receptiv, deschis; deștept, ager. – V. descuia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCUIÁT adj. deschis, neînchis, neîncuiat. (Ușă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DESCUIÁ, descúi, vb. I. Tranz. A deschide cu cheia. [Pr. -cu-ia] – Lat. discuneare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESCUIÁ descúi tranz. (uși, camere etc.) A deschide cu cheia. [Sil. -cu-ia] /<lat. discuneare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESCUIÁ vb. a deschide. (A ~ o ușă încuiată.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A descuia ≠ a încuia
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
descuiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. descúi, 3 sg. și pl. descúie, 1 pl. descuiém; ger. descuínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)