Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: descumpăni (verb tranzitiv) , descumpănire (substantiv feminin)   
DESCUMPĂNÍRE, descumpăniri, s. f. Faptul de a descumpăni; dezorientare, dezechilibrare. – V. descumpăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCUMPĂNÍRE s. 1. v. dezorientare. 2. derută, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perple-xitate, zăpăceală, (livr.) bulversare, debusolare, deconcertare. (Stare de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
descumpăníre s. f., g.-d. art. descumpănírii; pl. descumpăníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Des1- + cumpăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESCUMPĂNÍ ~ésc tranz. A face să se descumpănească; a dezechilibra; a deconcerta. /des- + a cumpăni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DESCUMPĂNÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezechilibra; a se deconcerta; a se dezaxa. /des- + a cumpăni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESCUMPĂNÍ vb. v. dezorienta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
descumpăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănésc, imperf. 3 sg. descumpăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. descumpăneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)