DESCURAJÁNT, -Ă, descurajanți, -te, adj. Descurajator. – Descuraja + suf. -ant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCURAJÁNT, -Ă adj. Care descurajează, descurajator; demoralizant, deprimant. [Cf. fr. décourageant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESCURAJÁNT, -Ă adj. care descurajează; demoralizant, deprimant. (după fr. décourageant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DESCURAJÁNT adj. 1. v. descurajator. 2. v. dezolant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Descurajant ≠ încurajant, încurajator
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
descurajánt adj. m., pl. descurajánți; f. sg. descurajántă, pl. descurajánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESCURAJÁNT ~tă (~ți, ~te) v. DESCURAJATOR. /a descuraja + suf. ~ant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink