DESCÂNTĂTÓR, -OÁRE, descântători, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care descântă, care face vrăji. – Descânta + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCÂNTĂTÓR s. v. vrăjitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
descântătór adj. m., s. m., pl. descântătóri; f. sg. și pl. descântătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESCÂNTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care se ocupă cu descântecul. /a descânta + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink