Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DESESIZÁRE, desesizări, s. f. Faptul de a se desesiza. – V. desesiza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESESIZÁRE s.f. Acțiunea de a desesiza și rezultatul ei. [< desesiza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
desesizáre s. f. → sesizare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESESIZÁ, desesizez, vb. I. Refl. (Despre autorități) A se declara incompatibil pentru cercetarea și soluționarea unui litigiu. – Din fr. dessaisir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESESIZÁ vb. I. refl. (Despre instanțe) A renunța să se ocupe de cercetarea unui caz. ♦ tr. A lua (fără voie) cuiva o sarcină. [< de- + sesiza, cf. fr. dessaisir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESESIZÁ vb. I. refl. (despre instanțe) a refuza să se ocupe de rezolvarea unei cauze. II. tr. a lua (fără voie) cuiva o sarcină. (după fr. dessaisir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
desesizá vb., ind. prez. 1 sg. desesizéz, 3 sg. și pl. desesizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink