DESETÍNĂ, desetine, s. f. 1. (În sec. XV-XVIII, în Moldova) Impozit de zece la sută din produse, mai ales din recolta de la stupii de albine; zeciuială, dijmă. 2. Măsură agrară rusească, folosită odinioară și la noi, egală cu 1,09 ha. [Acc. și: desétină. – Var.: (2) deseátină s. f.] – Din bg., scr. desetina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
desétină (-ni), s. f. – Dijmă, bir pe porci și pe oi. Sl. desĕtina „dijmă” (Cihac, II, 94; Tiktin); cf. rus. desjatina. – Der. desetnic, s. m. (înv., persoană care strînge dijma; Bucov., ajutor de primar); desetinar, s. m. (perceptor).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
DESETÍNĂ ~e f. înv. 1) Unitate de măsură pentru suprafețe egală cu 1,09 hectare. 2) Impozit anual în natură egal cu a zecea parte din produsul obținut; zeciuială; dijmă. /<bulg., sb. desetina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
desetínă/desétină s. f., g.-d. art. desetínei/desétinei; pl. desetíne/desétine
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink