Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: desface (verb tranzitiv) , desfacere (substantiv feminin)   
DESFÁCERE, desfaceri, s. f. Acțiunea de a (se) desface și rezultatul ei; desfăcut1, descompunere, despărțire, dezorganizare; anulare; vânzare. ♦ Lichidare. – V. desface.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESFÁCERE s. 1. despăturire, dezdoire. (desfacerea unei coli de hârtie.) 2. v. desfășurare. 3. v. deschidere. 4. v. dezlegare. 5. desprindere, eliberare, liberare, scăpare, (înv. și pop.) slobozire. (desfacere din strânsoare.) 6. v. dezlipire. 7. v. scoatere. 8. v. descompunere. 9. v. deschidere. 10. v. vânzare. 11. v. rupere. 12. v. reziliere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Desfacere ≠ facere
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
desfácere s. f., g.-d. art. desfácerii; pl. desfáceri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) descompune în părțile componente. ♦ Tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ Tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. Tranz. și refl. A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat. 3. Refl. și tranz. A (se) despărți, a (se) separa de cineva sau de ceva. 4. Tranz. A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc. ♦ A desfășura, deschizând, întinzând, răsfirând; a despături. ◊ Expr. A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦ Refl. (Despre flori) A-și deschide petalele. 5. Tranz. A vinde produse; a lichida prin vânzare. 6. Intranz. (În superstiții; construit cu dativul persoanei) A înlătura vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva. – Din lat. dis-facere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESFÁCE desfác 1. tranz. 1) A face să se desfacă. 2) (contracte, tranzacții) A declara nul, fără efect. 3) (obiecte închise) A face să aibă o deschizătură, înlăturând piesa corespunzătoare. ~ un plic. ~ un pachet. 4) (obiecte strânse, împăturite) A desfășura întinzând; a despături. 5) (mărfuri) A transmite în proprietate unui achizitor în schimbul unei sume de bani; a vinde. 2. intranz. (în superstiții) A înlătura prin descântece efectul vrăjilor. /<lat. disfacere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DESFÁCE pers. 3 se desfáce intranz. 1) A se separa în elementele constitutive; a se descompune; a se dezagrega; a se disocia; a se dezasambla. 2) A se desprinde din locul sau din legătura în care a fost prins. Nodul s-a desfăcut. 3) (despre flori, boboci) A-și răsfira petalele; a se deschide; a se desfoia. /<lat. disfacere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESFÁCE vb. 1. a despături, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ șervetul sau o foaie împăturită.) 2. v. desfășura. 3. v. deschide. 4. v. dezlega. 5. v. despleti. 6. a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi. (A ~ pe cineva din strânsoare.) 7. v. desprinde. 8. v. dezlipi. 9. v. scoate. 10. v. descompune. 11. a desfășura, a întinde, a răsfira. (Pasărea își ~ aripile.) 12. a căsca, a deschide. (~ gura.) 13. a crăpa, a se deschide, a se despica, a plesni. (Se ~ mugurii, bobocii.) 14. v. vinde. 15. v. rupe. 16. v. rezilia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) desface ≠ a (se) face, a (se) strânge
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
desfáce (desfác, desfăcút), vb.1. A dezlega. – 2. A descompune. – 3. A suprima, a elimina. – 4. A da drumul, a slobozi. – 5. A dezghioca, a desfăca. – 6. A vinde, a lichida. – 7. (Refl.) A se deschide, a se crăpa, a se fărîma. – Mr. disfac, disfeațire. Lat. dĭsfacĕre (Candrea-Dens., 538; Candrea); sau, mai probabil, de la facere, cu pref. des-; cf. it. disfare (calabr. disfaciri), prov. defar, fr. défaire, sp. deshacer, port. desfazer.Der. desfăcut, s. n. (farmec sau descîntec care are drept scop anihilarea influenței nefaste a altui descîntec potrivnic); desfăcătură, s. f. (verigă, farmec).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
desfáce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfác, 1 pl. desfácem, 2 pl. desfáceți; imper. 2 sg. desfă, neg. nu desfáce; part. desfăcút
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)