Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: desființa (verb tranzitiv) , desființare (substantiv feminin)   
DESFIINȚÁRE, desființări, s. f. Acțiunea de a desființa și rezultatul ei; suprimare, distrugere, nimicire, înlăturare; abrogare, anulare. – V. desființa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESFIINȚÁRE s.f. Acțiunea de a desființa și rezultatul ei; distrugere, nimicire. [< desființa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESFIINȚÁRE s. 1. v. anulare. 2. v. abolire. 3. anu-lare, (fig.) ridicare. (~ oricăror restricții de circu-lație.) 4. suprimare. (~ unui post.) 5. v. dizolvare. 6. v. lichidare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Desființare ≠ înființare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
desființáre s. f. (sil. -fi-in-), g.-d. art. desființării; pl. desființări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESFIINȚÁ, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenție etc. – Des1 + [în]ființa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESFIINȚÁ ~éz tranz. 1) A face să înceteze existența; a dizolva. 2) (legi, contracte, decrete, convenții) A declara nul printr-o dispoziție oficială; a abroga; a aboli; a anula; a revoca. [Sil. -fi-in-] /des- + a [în]ființa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESFIINȚÁ vb. I. tr. A face ceva să nu mai existe; a distruge, a nimici. [Pron. -fi-in-. / după înființa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESFIINȚÁ vb. tr. a face să nu mai existe ceva; a distruge, a nimici. (< des- + /în/ființa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DESFIINȚÁ vb. 1. v. anula. 2. v. aboli. 3. a anula, (fig.) a ridica. (A ~ orice restricție de circulație.) 4. a suprima. (A ~ un post.) 5. v. dizolva. 6. v. li-chida. 7. a distruge, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur și simplu totul în calea lui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A desființa ≠ a înființa, a întemeia
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
desființá vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. desființéz, 3 sg. și pl. desființeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)