Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: desfrâna (verb) , desfrânare (substantiv feminin)   
DESFRÂNÁRE, desfrânări, s. f. Faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat; destrăbălare, stricăciune, depravare. – V. desfrâna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESFRÂNÁRE s. v. corupție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
desfrânáre s. f., g.-d. art. desfrânării; pl. desfrânări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESFRÂNÁ, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Des1- + [în]frâna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE DESFRÂNÁ mă ~éz intranz. A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se deprava; a se destrăbăla; a se strica. /des- + a [în]frâna
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESFRÂNÁ vb. v. corupe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
desfrâná vb., ind. prez. 1 sg. desfrânéz, 3 sg. și pl. desfrâneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)