Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DESFRUNZÍT, -Ă, desfrunziți, -te, adj. Care și-a pierdut frunzele, fără frunze. – V. desfrunzi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESFRUNZÍT adj. (fig.) despuiat. (Un copac ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Desfrunzit ≠ înfrunzit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
DESFRUNZÍ, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre pădure) A-și pierde frunzele. ♦ Tranz. A despuia de frunze. – Des1- + [în]frunzi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESFRUNZÍ ~ésc tranz. (copaci) A lipsi de frunze; a desfoia. /des- + a [în]frunzi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DESFRUNZÍ pers. 3 se ~ésc intranz. (despre arbori, arbuști) A-și lepăda frunzișul; a rămâne fără frunze; a se dezgoli; a se despuia. /des- + a [în]frunzi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESFRUNZÍ vb. a (se) defolia, (fig.) a (se) despuia. (Arborii se ~ toamna.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A desfrunzi ≠ a înfrunzi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se desfrunzi ≠ a înfrunzi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
desfrunzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfrunzésc, imperf. 1 sg. desfrunzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. desfrunzeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink