Dex desfundare

DESFUNDÁRE, desfundări, s. f. Faptul de a (se) desfunda. – V. desfunda.

DESFUNDÁRE s. 1. v. destupare. 2. desțelenire. (~ unui teren.)

desfundáre s. f., g.-d. art. desfundării; pl. desfundări

DESFUNDÁ, desfúnd, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțându-i fundul sau dându-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțându-i dopul; a destupa. ♦ Refl. (Rar; despre torente de apă) A se revărsa. 2. A curăța sau a goli un canal; o conductă, un șanț înfundat etc. 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc. 4. A ara adânc, a desțeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. – Des¹- + [în]funda.

A DESFUNDÁ desfúnd tranz. 1) (butoaie) A deschide scoțând fundul sau dând cep. 2) (sticle sau borcane închise ermetic) A deschide scoțând dopul sau capacul; a destupa. 3) (canale, conducte etc. înfundate) A curăța de depuneri (nisip, gunoi etc.); a destupa; a despotmoli. 4) (drumuri) A face să se desfunde. 5) (terenuri înțelenite) A ara adânc (în vederea unor plantații); a desțelóni. /des- + a [în]funda

A SE DESFUNDÁ pers. 3 se desfúndă intranz. (despre drumuri) A deveni noroios și impracticabil (din cauza ploilor, revărsărilor de ape etc.). /des- + a [în]funda

DESFUNDÁ vb. 1. v. destupa. 2. a desțeleni, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)

A desfunda ≠ a înfunda

desfundá vb., ind. prez. 1 sg. desfúnd, 3 sg. și pl. desfúndă