DESIGN s. n. Domeniu multidisciplinar interesat de ansamblul factorilor (social-economici, funcționali, tehnici, ergonomici, estetici etc.) care contribuie la aspectul și calitatea produsului de mare serie. 2. Aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru (din punct de vedere estetic). [Pr.: dizáin] – Din engl., fr. design.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESIGN s.n. (Liv.) Disciplină care urmărește armonizarea mediului uman, începând de la conceperea obiectelor uzuale până la urbanism și amenajarea peisajului. [Pron. di-záin. / < engl. design].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESIGN [DIZÁIN] I. s. n. 1. disciplină care urmărește armonizarea estetică a mediului uman, începând de la conceperea obiectelor uzuale și a mobilelor până la urbanism și amenajarea peisajului. 2. aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru din punct de vedere estetic; estetică industrială. II. adj. inv. modern, elegant. (< engl., fr. design)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DESIGN [pr: dizáin] n. 1) Domeniu interesat de factorii (social-economici, funcționali, tehnici, estetici etc.) care determină aspectul și calitatea produsului în serie. 2) Forma, aspectul exterior al unui obiect elaborat în conformitate cu legile esteticii. /<engl., fr. design
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink