DÉSINIT s. n. Termen folosit la descrierea lucrărilor sau a manuscriselor, pentru a indica cuvintele care încheie un text. – Cuv. lat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÉSINIT s.n. Termen folosit pentru a indica cuvintele care încheie un manuscris. [< lat. desinit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DÉSINIT s. n. termen pentru a indica cuvintele care încheie un manuscris. (< lat. desinit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
désinit s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESINIT IN PISCEM (lat.) termină în (coadă de) pește – Horațiu, „Ars poetica”, 4: „Desinit in piscem mulier formosa superne” („Termină o femeie frumoasă în coadă de pește”). Horațiu compară opera de artă lipsită de coerență stilistică sau de idei cu o astfel de reprezentare plastică.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink