Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: despături (verb tranzitiv) , despăturire (substantiv feminin)   
DESPĂTURÍRE, despăturiri, s. f. Acțiunea de a despături și rezultatul ei. [Var.: despăturáre s. f.] – V. despături.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESPĂTURÍRE s. desfacere, dezdoire. (~ unei coli de hârtie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
despăturíre s. f., g.-d. art. despăturírii; pl. despăturíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despăturá vb. I] – Des1- + [îm]pături.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESPĂTURÍ ~ésc tranz. (obiecte strânse, împăturite) A desfășura, întinzând; a desface. /des- + a [îm]pături
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESPĂTURÍ vb. a desface, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A despături ≠ a împături
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
despăturí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturésc, imperf. 3 sg. despătureá; conj. prez. 3 sg. și pl. despătureáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)