Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: despecetlui (verb tranzitiv) , despecetluit (adjectiv)   
DESPECETLUÍT s. n. Despecetluire. – V. despecetlui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESPECETLUÍT adj. desigilat. (Colet ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DESPECETLUÍT s. desigilare, despecetluire. (~ul unei scrisori oficiale.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
despecetluít s. n. (sil. -tlu-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESPECETLUÍ, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. – Des1- + pecetlui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESPECETLUÍ ~iésc tranz. (în-căperi, uși, obiecte sigilate) A deschide, scoțând pecetea; a desigila. /des- + a pecetlui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESPECETLUÍ vb. a desigila. (A ~ un colet.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A despecetlui ≠ a pecetlui, a sigila
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
despecetluí vb. (sil. -tlu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiésc, imperf. 3 sg. despecetluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. despecetluiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)