DESPERÁNT, -Ă, desperanți, -te, adj. Care provoacă desperare; dezesperant. – Despera + suf. -ant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESPERÁNT, -Ă adj. Care duce la desperare, deznădăjduitor; dezesperant. [Cf. it. disperante].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESPERÁNT, -Ă adj. care duce la desperare; dezesperant. (< it. disperante)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
desperánt adj. m., pl. desperánți; f. sg. desperántă, pl. desperánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESPERÁNT ~tă (~ți, ~te) v. DEZESPERANT. /a despera + ~ant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink