Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: despleti (verb tranzitiv) , despletire (substantiv feminin)   
DESPLETÍRE, despletiri, s. f. Acțiunea de a (se) despleti și rezultatul ei. – V. despleti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
despletíre s. f., g.-d. art. despletírii; pl. despletíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESPLETÍ, despletesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) desface din împletitură; a (se) deșira. ♦ Refl. și tranz. A(-și) desface cosițele. ♦ Refl. Fig. (Despre râuri, pâraie) A se răsfira. – Des1- + [îm]pleti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESPLETÍ ~ésc tranz. A face să se despletească. /des- + a [îm]pleti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DESPLETÍ se ~éște intranz. (despre părul împletit sau obiecte din fire împletite) A se desface din împletitură. /des- + a [îm]pleti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESPLETÍ vb. a desface. (Își ~ cozile.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A despleti ≠ a împleti
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
despletí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despletésc, imperf. 3 sg. despleteá; conj. prez. 3 sg. și pl. despleteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)