DESPÓTIC, -Ă, despotici, -ce, adj. (Despre o faptă, un regim, o lege) De despot, caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic; (despre oameni) care se comportă ca un despot; absolut, arbitrar (2). – Din fr. despotique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESPÓTIC, -Ă adj. De despot; tiranic, absolutist, dictatorial. [Cf. fr. despotique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESPÓTIC, -Ă adj. 1. caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic. 2. abuziv, arbitrar. (< fr. despotique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DESPÓTIC adj. 1. v. tiranic. 2. v. tiran. 3. v. abuziv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
despótic adj. m., pl. despótici; f. sg. despótică, pl. despótice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESPÓTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de despoți; propriu despoților. Regim ~. /<fr. despotique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink