DESPOȚÍE, despoții, s. f. 1. Formă de guvernământ autocratică; despotism. 2. Țară condusă de un despot. – Despot + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESPOȚÍE s.f. (Ist.) Formă de guvernământ autocratică în fruntea căreia se află un despot; despotism; țară condusă de un despot. [Gen. -iei. / < despot + -ie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESPOȚÍE s. v. despotism, samavolnicie, tiranie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
despoțíe s. f., art. despoțía, g.-d. art. despoțíei; pl. despoțíi, art. despoțíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESPOȚÍE ~i f. rar 1) v. DESPOTISM. 2) Țară condusă de un despot. [Art. despoția; G.-D. despoției; Sil. -ți-e] /despot + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink