Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: despuia (verb tranzitiv) , despuiere (substantiv feminin)   
DESPUIÉRE, despuieri, s. f. Acțiunea de a (se) despuia și rezultatul ei. ◊ Despuierea scrutinului = scoaterea din urnă a buletinelor de vot și numărarea lor. [Pr.: -pu-ie-.Var.: despoiére s. f.] – V. despuia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESPUIÉRE s. 1. v. dezbrăcare. 2. v. excerptare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DESPUIÉRE s. v. asuprire, defoliație, defo-liere, deposedare, desfrunzire, ex-ploatare, împilare, jefuire, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prădare, prigoană, prigoni-re, urgisire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
despuiére s. f. (sil. -pu-ie-), g.-d. art. despuiérii; pl. despuiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESPUIÁ, despói, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață. 2. Tranz. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. 3. Tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăța de coajă; a coji. 4. Tranz. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicație etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta. ◊ Expr. A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere. [Pr.: -pu-ia.Var.: despoiá vb. I] – Lat. dispoliare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESPUIÁ despói tranz. 1) A face să se despoaie. 2) (persoane) A deposeda de tot ce are, cu forța; a prăda; a jefui; a jecmăni; a jupui. 3) (animale moarte) A curăța de piele; a jumuli; a ecarisa; a jupui. 4) rar (arbori, plante etc.) A curăța de coajă; a coji; a jupui. 5) (materiale dintr-un text, dosar sau dintr-o lucrare, publicație) A extrage în vederea studierii sau întocmirii unui studiu științific; a excerpta. ◊ ~ scrutinul a extrage din urnă buletinele de vot pentru a stabili rezultatele unei alegeri. [Sil. -pu-ia] /<lat. dispoliare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DESPUIÁ mă despói intranz. 1) (despre persoane) A se dezbrăca în pielea goală; a scoate toate hainele; a se dezgoli. 2) (despre arbori, arbuști) A-și lepăda frunzișul; a rămâne fără frunze; a se desfrunzi; a se dezgoli. /<lat. dispoliare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESPUIÁ vb. 1. v. dezbrăca. 2. v. excerpta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DESPUIÁ vb. v. asupri, coji, defolia, deposeda, descoji, desfrunzi, exploata, împila, împovăra, jefui, jupui, năpăstui, năpârli, oprima, oropsi, persecuta, prăda, prigoni, scutura, tiraniza, urgisi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
despuiá (despói, despuiát), vb.1. A jupui, a scoate pielea. – 2. A scoate, a dezgoli. – 3. A fura, a jefui, a prăda. – 4. A examina. – Var. despoia. Mr. dispol’u, dispul’are, megl. dispol’, istr. despol’u. Lat. dĭspolĭāre (Densusianu, Hlr., 189; Pușcariu 525; Candrea-Dens., 492; REW 2602; Tiktin), cf. it. despogliare, prov., cat. despullar, fr. dépouiller, sp., port. despojar. Sensul 4 este un galicism, care traduce sensul fr. dépouiller.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
despuiá vb. (sil. -pu-ia), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. despói, 3 sg. și pl. despoáie, 1 pl. despuiém; ger. despuínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)