Dex despăgubire

DESPĂGUBÍRE, despăgubiri, s. f. Acțiunea de a (se) despăgubi și rezultatul ei; compensare a unei pagube. ♦ (Concr.) Sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracțiune; desdăunare, daună, compensație. ◊ Despăgubire de război = sumă pe care un stat răspunzător de dezlănțuirea unui război de agresiune este obligat s-o plătească statului victimă a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate. – V. despăgubi.

DESPĂGUBÍRE s. compensare, compensație, daune (pl.), reparație, (înv. și pop.) mulțumire, (înv.) dezdăunare, indemnizație, (turcism înv.) adet. (Ce ~ i-a oferit pentru pagubele produse?)

Despăgubire ≠ păgubire

despăgubíre s. f., g.-d. art. despăgubírii; pl. despăgubíri

DESPĂGUBÍ, despăgubesc, vb. IV. Tranz. și refl. A plăti cuiva sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi (materiale, morale) suferite. – Des¹- + păgubi.

A DESPĂGUBÍ ~ésc tranz. (daune, prejudicii) A plăti atât cât costă, acoperind o pagubă; a răsplăti; a compensa; a repara. /des- + a păgubi

DESPĂGUBÍRE ~i f. 1) v. A DESPĂGUBI. 2) Plată în bani sau în obiecte pentru paguba pricinuită. ◊ ~i de război sumă pe care un stat învins (și vinovat de dezlănțuirea războiului) o plătește statului învingător pentru a-i compensa pagubele suferite. [G.-D. despăgubirii] /v. a despăgubi

DESPĂGUBÍ vb. a compensa, a răsplăti, (înv. și pop.) a mulțumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru pagubele pe care i le-a adus.)

despăgubí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăgubésc, imperf. 3 sg. despăgubeá; conj. prez. 3 sg. și pl. despăgubeáscă