Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: destina (verb tranzitiv) , destinare (substantiv feminin)   
DESTINÁRE, destinări, s. f. Acțiunea de a destina și rezultatul ei. – V. destina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESTINÁRE s.f. Acțiunea de a destina. [< destina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESTINÁRE s. v. consacrare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
destináre s. f., g.-d. art. destinării; pl. destinări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESTINÁ, destinez, vb. I. Tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a hărăzi. 2. A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina. – Din fr. destiner, lat. destinare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESTINÁ ~éz tranz. l) A stabili dinainte prin destin. 2) (desfășurarea unor evenimente) A fixa din timp; a meni. 3) A prepara din timp și temeinic. 4) (viață, tinerețe etc.) A oferi în întregime; a dedica; a consacra. 5) v. A PREDESTINA. /<fr. destiner, lat. destinare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESTINÁ vb. I. tr. 1. A stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. A meni, a sorti. [P.i. -nez și destín. / < fr. destiner, it., lat. destinare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESTINÁ vb. tr. 1. a stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. a meni, a sorti; a dedica, a consacra. (< fr. destiner, lat. destinare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DESTINÁ vb. 1. v. hărăzi. 2. v. predestina. 3. a hărăzi, a meni, a supune. (Pădurea aceasta este ~ tăierii.) 4. v. consacra. 5. v. afecta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
destiná vb., ind. prez. 1 sg. destinéz, 3 sg. și pl. destineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)