Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DESTINÁȚIE, destinații, s. f. 1. Întrebuințare (hotărâtă dinainte). 2. Loc, persoană către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. – Din fr. destination, lat. destinatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESTINÁȚIE s.f. 1. Întrebuințare, folosire a unui lucru dinainte hotărâtă. 2. Loc, punct către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. [Gen. -iei, var. destinațiune s.f. / cf. fr. destination, lat. destinatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESTINÁȚIE s. f. 1. întrebuințare dinainte hotărâtă. ◊ (inform.) dispozitiv sau program care primește informații. 2. loc, punct către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. (< fr. destination, lat. destinatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DESTINÁȚIE s. funcție, scop, (înv.) săvârșire, săvârșit. (Ce ~ va avea această construcție?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
destináție s. f. (sil. -ți-e), art. destináția (sil. -ți-a), g.-d. art. destináției; pl. destináții, art. destináțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESTINÁȚIE ~i f. 1) Întrebuințare dinainte stabilită (a unui lucru sau a unei persoane). 2) Loc către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. [Art. destinația; G.-D. destinației; Sil. -ți-e] /<fr. destination, lat. destinatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)