Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DESTRĂMĂTÚRĂ s. f. Fire sau smocuri rupte, destrămate dintr-o țesătură; zdrențe. ♦ Ruptură, răritură. – Destrăma + suf. -atură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESTRĂMĂTÚRĂ s. răritură, (pop.) stramă, strămătură. (O ~ la o țesătură.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
destrămătúră s. f., g.-d. art. destrămătúrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESTRĂMĂTÚRĂ ~i f. 1) Parte destrămată dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură. 2) Obiect de îmbrăcăminte vechi și destrămat. /a destrăma + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)