Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: destroieni (verb tranzitiv) , destroienire (substantiv feminin)   
DESTROIENÍRE, destroieniri, s. f. Acțiunea de a destroieni și rezultatul ei; deszăpezire. – V. destroieni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESTROIENÍRE s. deszăpezire. (~ unui drum înzăpezit.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
destroieníre s. f. (sil. -tro-ie-), g.-d. art. destroienírii; pl. destroieníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESTROIENÍ, destroienesc, vb. IV. Tranz. A deszăpezi. – Des1- + [în]troieni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESTROIENÍ ~ésc tranz. (drumuri, locuri etc.) A curăța de troiene; a deszăpezi. [Sil. -tro-ie-] /des- + a [în]troieni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESTROIENÍ vb. a deszăpezi. (A ~ un drum înzăpezit.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
destroiení vb. (sil. -tro-ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destroienésc, imperf. 3 sg. destroieneá; conj. prez. 3 sg. și pl. destroieneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)