Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
DESTUPÁ, destúp, vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas înfundat. 2. A da la o parte, a înlătura ceea ce acoperă un obiect, o gaură, o deschizătură; a descoperi, a dezveli; a deschide. ◊ Expr. (Fam.) A-și destupa urechile = a asculta cu atenție, a încerca să înțeleagă exact ceea ce aude. – Des1- + [a]stupa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESTUPÁ vb. a deschide, a desfunda. (A ~ o sticlă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
destupá (destúp, destupát), vb. – A scoate dopul, a desface. – Mr. distup, distupare. Ar putea fi un lat. *dis-stuppāre, cf. fr. détouper; mai probabil format de la astupa, cu pref. des-.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
destupá vb. (sil. mf. -stu-), ind. prez. 1 sg. destúp, 3 sg. și pl. destúpă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DESTUPÁ destúp tranz. 1) (sticle sau borcane închise ermetic) A deschide, scoțînd dopul sau capacul; a desfunda. 2) (deschizături) A elibera de ceva care acoperă. ~ fereastra. ◊ A-și ~ urechile a asculta cu atenție. 3) (canale, conducte înfundate) A curăța de depuneri (nisip, gunoi etc.); a despotmoli; a desfunda. /des- + a [a]stupa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A destupa ≠ a astupa
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)