DETENȚIÚNE, detențiuni, s. f. (Jur.) 1. Reținere a cuiva în stare de arest, pentru cercetări. 2. Pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată. 3. (Rar) Posedare, păstrare a unui bun, fără intenția de a deveni proprietarul lui. [Pr.: -ți-u-. – Var.: deténție s. f.] – Din fr. détention, lat. detentio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DETENȚIÚNE s.f. 1. Reținere, arestare a cuiva pentru cercetare. 2. Pedeapsă cu închisoare pentru infracțiunile politice. [Var. detenție s.f. / cf. lat. detentio, fr. détention].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DETENȚIÚNE s. f. 1. reținere a cuiva în stare de arest pentru cercetare. 2. pedeapsă privativă de libertate pentru o perioadă dată. (< fr. détention, lat. detentio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Detențiune ≠ libertate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
detențiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. detențiúnii; pl. detențiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DETENȚIÚNE ~i f. 1) Stare de arest. 2) Perioadă cât durează această stare. 3) Pedeapsă constând în privațiune de libertate. [Art. detențiunea; G.-D. detențiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. detention, lat. detentio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink