Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DETESTÁ, detest, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund. – Din fr. détester, lat. detestari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DETESTÁ vb. I. tr., refl. A (se) disprețui profund, a simți repulsie; a (se) urî, a nu (se) putea suferi. [P.i. detést și (rar) -ez. / < fr. détester, cf. it. detestare, lat. detestari].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DETESTÁ vb. tr., refl. a (se) disprețui profund, a (se) urî. (< fr. détester, lat. detestari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
detestá vb., ind. prez. 1 sg. detést, 3 sg. și pl. detéstă; ger. detestând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DETESTÁ detést tranz. A trata cu dispreț, cu ură. /<fr. détester, lat. detestari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DETESTÁ mă detést intranz. A se disprețui profund (unul cu altul). /<fr. détester, lat. detestari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A detesta ≠ a venera
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink