Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DÉVER s. n. sg. Volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată (exprimat în bani). ◊ (Fam.) Cu dever (mare) = (despre magazine) cu vânzare intensă, cu afluență mare de cumpărători; cu vad. – Din tc. devir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÉVER n. Volum al vânzărilor de mărfuri exprimat în valori bănești. /<turc. devir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DÉVER s. v. vânzare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DÉVER s. v. vătaf, vătășel, vornicel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
déver (-ri), s. m. – Vornicel la nunțile din popor (Banat și Trans.), flăcău care îl însoțește pe mire. – Var. diever, diaver, divăr. Bg. dĕver, sb. djever (Tiktin; Candrea). – Der. deveră, s. f. (fată care o însoțește pe mireasă); divăriță (var. deveriță), s. f. (prietenă a miresei).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dévér (-ruri), s. n. – Volum al vînzărilor de mărfuri. Tc. devr (Șeineanu, II, 156; Lokotsch 505), cf. alb. devrë, bg. devr. Cuvîntul tc. pare a proveni din același etimon ca daraveră. Este încă frecvent.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
déver s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)