DEVIATÓR, -OÁRE, deviatori, -oare, s. m. și f. Membru al unui partid politic, care se abate de la linia politică a partidului; deviaționist. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. déviateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEVIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Membru al unui partid care se abate de la linia politică a partidului său. [Cf. fr. déviateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEVIATÓR, -OÁRE I. adj. care produce o deviație. II. s. m. f. membru al unui partid, care se abate de la linia politică a partidului său; deviaționist. III. s. n. dispozitiv care modifică direcția de tracțiune a turboreactoarelor, permițând frânarea avionului. (< fr. déviateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
deviatór s. m. (sil. -vi-a-), pl. deviatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEVIATÓR ~i m. Persoană care deviază prin vederile sale politice de la linia general adoptată.[Sil. -vi-a-] /<fr. déviateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
deviatoáre s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. deviatoárei; pl. deviatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink