DÉVLĂ, devle, s. f. (Fam.) Țeasta capului; căpățână; p. ext. cap (considerat de obicei ca sediu al inteligenței). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÉVLĂ s. v. cap, căpățână, craniu, cutie craniană, hârcă, scăfârlie, tigvă, țeastă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dévlă (dévle), s. f. – (Fam.) Cap, dovleac, tărtăcuță. Bg. dĕvla „carafă mare; bășică (Scriban). Pare a fi dublet de la tîlv, s. n. ”bășică sau tigvă cu care se scoate vinul din butoi„ (după Cihac, acest ultim cuvînt ar fi legat de tigvă, ceea ce nu pare probabil). După Candrea, din sl. deblo ”lemn„; după Graur 149 și Juilland 163, din țig. devla ”Dumnezeu„; ipoteză greu de susținut.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dévlă s. f. (sil. -vlă), g.-d. art. dévlei; pl. dévle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink