Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEVOTÁ vb. I. refl. A servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica, a se jertfi. [P.i. -tez. / < lat. devotare, cf. it. devotare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEVOTÁ vb. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica. (< lat. devotare, după fr. dévouer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEVOTÁ vb. v. consacra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
devotá (devotéz, devotát), vb. – 1. A consacra, a oferi, a destina. – 2. (Refl.) A se dărui, a se jertfi. Lat. devotare (sec. XIX). – Der. devotament, s. n. (abnegație, sacrificiu; fidelitate), pe baza fr. dévouement.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
devotá vb., ind. prez. 1 sg. devotéz, 3 sg. și pl. devoteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE DEVOTÁ mă ~éz intranz. A se pune la dispoziție în întregime; a se dedica; a se consacra. /<lat. devotare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEVÓT, -Ă adj., s.m. și f. (Rar) 1. Pios, religios; bigot. 2. (neobișnuit) Devotat. [< fr. dévot, cf. lat. devotus – consacrat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEVÓT, -Ă adj., s. m. f. 1. pios, religios; bigot. 2. devotat. (< fr. dévot, lat. devotus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEVÓT adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
devót adj. m., s. m., pl. devóți; f. sg. devótă, pl. devóte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink