DEZAGREÁBIL, -Ă, dezagreabili, -e, adj. Neplăcut, supărător; penibil. [Pr.: -gre-a-] – Din fr. désagréable.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZAGREÁBIL, -Ă adj. Neplăcut, supărător. [Pron. -gre-a-. / cf. fr. désagréable].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZAGREÁBIL, -Ă adj. 1. neplăcut, supărător. 2. antipatic, nesuferit. (< fr. désagréable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEZAGREÁBIL adj. 1. v. neplăcut. 2. neplăcut, (fâg.) ingrat. (Are o sarcină ~.) 3. dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scârbos, urât, rău-mirositor, (livr.) fetid, mias-matic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scârnav, (înv.) scârbavnic, scârbelnic. (O duhoare ~.) 4. v. antipatic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dezagreabil ≠ agreabil, plăcut
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezagreábil adj. m. (sil. -gre-; mf. dez-), pl. dezagreábili; f. sg. dezagreábilă, pl. dezagreábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZAGREÁBIL ~ă (~i, ~e) Care displace; în stare să producă un sentiment de neplăcere; neplăcut. /<fr. désagréable
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink