Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dezamăgi (verb tranzitiv) , dezamăgire (substantiv feminin)   
DEZAMĂGÍRE, dezamăgiri, s. f. Faptul de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit; deziluzie, decepție. – V. dezamăgi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZAMĂGÍRE s. decepție, deziluzie, (fam. fig.) dezumflare. (A încercat o cruntă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dezamăgire ≠ amăgire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezamăgíre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezamăgírii; pl. dezamăgíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZAMĂGÍ, dezamăgésc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa. – Dez- + amăgi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZAMĂGÍ ~ésc tranz. A face să se dezamăgească; a deziluziona; a decepționa. /des- + a amăgi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEZAMĂGÍ mă ~ésc intranz. A cădea în deziluzie; a se ajunge în stare de deziluzie; a se deziluziona; a se decepționa. /des- + a amăgi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZAMĂGÍRE ~i f. 1) v. A DEZA-MĂGI și A SE DEZAMĂGI. 2) Pierdere a iluziilor; înșelare a speranțelor; deziluzie; decepție. /v. a (se) dezamăgi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZAMĂGÍ vb. a decepționa, a deziluziona, (fam. fig.) a dezumfla. (Vestea primita l-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A dezamăgi ≠ a amăgi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezamăgí vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezamăgésc, imperf. 3 sg. dezamăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezamăgeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)