Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dezaproba (verb tranzitiv) , dezaprobare (substantiv feminin)   
DEZAPROBÁRE, dezaprobări, s. f. Acțiunea de a dezaproba; (concr.) cuvinte, act scris etc. prin care se dezaprobă ceva. – V. dezaproba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZAPROBÁRE s.f. Acțiunea de a dezaproba; blamare, înfierare. [< dezaproba].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZAPROBÁRE s. blam, blamare, condamnare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobațiune, sancționare, (pop.) osândire, (înv.) prihană, (fig.) veștejire. (~ faptei necugetate a cuiva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dezaprobare ≠ acceptare, aprobare, consimțire, încuviințare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezaprobáre s. f. (sil. -pro-; mf. dez-), g.-d. art. dezaprobării; pl. dezaprobări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. Tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZAPROBÁ dezaprób tranz. (acțiuni, fapte, afirmații) A considera ca fiind inacceptabil sau reprobabil; a găsi rău. /<fr. désapprouver
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZAPROBÁ vb. I. tr. A nu aproba; a blama, a înfiera. [P.i. dezaprób. / cf. fr. désapprouver, după aproba].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZAPROBÁ vb. tr. a nu aproba; a blama, a înfiera. (după fr. désapprouver)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEZAPROBÁ vb. a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancționa, (pop.) a osândi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veșteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A dezaproba ≠ a accepta, a aproba, a consimți, a încuviința
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezaprobá vb. (sil. -pro-; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezaprób, 3 sg. și pl. dezapróbă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)