Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DEZÁSTRU, dezastre, s. n. Nenorocire mare; catastrofă. – Din fr. désastre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZÁSTRU s.n. Nenorocire de mari proporții; catastrofă. [< fr. désastre, cf. it. disastro].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZÁSTRU s. n. nenorocire de mari proporții, catastrofă, calamitate. (< fr. désastre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEZÁSTRU s. calamitate, catastrofă, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mânie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pârjol, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezástru s. n., art. dezástrul; pl. dezástre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZÁSTRU ~e n. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; flagel; urgie; calamitate. /<fr. désastre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)