DEZAVANTÁJ, dezavantaje, s. n. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva), aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate; inconvenient. ♦ Prejudiciu, pagubă. – Din fr. désavantage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZAVANTÁJ s.n. Cauză, condiție a inferiorității cuiva sau a ceva; prejudiciu, inconvenient. [Var. dezavantagiu s.n. / < fr. désavantage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZAVANTÁJ vb. tr. a pune în inferioritate; a lipsi pe cineva de un avantaj; a prejudicia. (< fr. désavantager)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEZAVANTÁJ s. 1. inconvenient, neajuns, (fig.) h******p. (Un ~ în calea realizării a ceva.) 2. v. inferioritate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dezavantaj ≠ avantaj
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezavantáj s. n. (sil. mf. dez-), pl. dezavantáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZAVANTÁJ ~e n. 1) Situație nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva). 2) Împrejurare care cauzează o astfel de situație. /<fr. désavantage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink