DEZBINĂTÓR, -OÁRE, dezbinători, -oare, adj. (Rar) Care dezbină; învrăjbitor. – Dezbina + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
dezbinătór adj. m., pl. dezbinătóri; f. sg. și pl. dezbinătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZBINĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dezbină; în stare să dezbine. /a dezbina + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink