Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dezbrăca (verb tranzitiv) , dezbrăcare (substantiv feminin)   
DEZBRĂCÁRE s. f. Acțiunea de a (se) dezbrăca.V. dezbrăca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZBRĂCÁRE s. 1. scoatere, tragere, (fam.) dezechipare. (~ cămășii.) 2. despuiere, dezgolire, (pop.) golire. (~ cuiva, la baie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dezbrăcare ≠ îmbrăcare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezbrăcáre s. f., g.-d. art. dezbrăcării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZBRĂCÁ dezbrác tranz. 1) (hai-ne) A scoate de pe corp. ~ rochia. ~ pantalonii. 2) (persoane) A lăsa fără de îmbră-căminte, scoțând-o de pe corp. 3) fig. A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jefui; a despuia. /<lat. disbracare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZBRĂCÁ vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezvești, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămașa de pe tine; se ~ de cămașă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) târși. (De ce te-ai ~?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) dezbrăca ≠ a (se) îmbrăca
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezbrăcá vb., ind. prez. 1 sg. dezbrác, 3 sg. și pl. dezbrácă; ger. dezbrăcând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)