Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dezechipa (verb tranzitiv) , dezechipat (adjectiv)   
DEZECHIPÁT, -Ă, dezechipați, -te, adj. Care nu mai are echipament sau care are echipamentul descompletat; care nu și-a pus (încă) echipamentul. – V. dezechipa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
Dezechipat ≠ echipat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
DEZECHIPÁ, dezechipéz, vb. I. Tranz. A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de război. ♦ Refl. A-și scoate echipamentul; p. gener. a se dezbrăca. – Dez- + echipa. Cf. fr. déséquiper.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZECHIPÁ ~éz tranz. (trupe, militari, vase de război) A lipsi de echipament. /dez- + a echipa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZECHIPÁ vb. I. tr. A lua echipamentul (unui militar, unei nave de război). ♦ refl. A-și scoate echipamentul, a se dezbrăca. [Cf. fr. déséquiper].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZECHIPÁ vb. I. tr. a lua echipamentul (unui militar, unei nave de război). II. refl. a-și scoate echipamentul, a se dezbrăca. (< fr. déséquiper)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEZECHIPÁ vb. v. dezbrăca, scoate, trage.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A dezechipa ≠ a echipa
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezechipá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezechipéz, 3 sg. și pl. dezechipeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)