Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dezgoli (verb tranzitiv) , dezgolire (substantiv feminin)   
DEZGOLÍRE, dezgoliri, s. f. Faptul de a (se) dezgoli.V. dezgoli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZGOLÍRE s. v. dezbrăcare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dezgolire ≠ învelire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezgolíre s. f., g.-d. art. dezgolírii; pl. dezgolíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZGOLÍ, dezgolésc, vb. IV. Tranz. și refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – Dez- + goli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZGOLÍ ~ésc tranz. (corpul sau părți ale lui) A descoperi, lăsând gol. /dez- + a goli
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEZGOLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A se dezbrăca în pielea goală; a scoate toate hainele; a se despuia. 2) (despre arbori, arbuști) A-și lepăda frunzișul; a rămâne fără frunze; a se desfrunzi; a se despuia. /dez- + a goli
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZGOLÍ vb. v. dezbrăca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) dezgoli ≠ a (se) înveli
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezgolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgolésc, imperf. 3 sg. dezgoleá, conj. prez. 3 sg. și pl. dezgoleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)