Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dezice (verb tranzitiv) , dezicere (substantiv feminin)   
DEZÍCERE s. f. Acțiunea de a (se) dezice; afirmație prin care se dezice ceva. [Var.: deszícere s. f.] – V. dezice.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZÍCERE s.f. Acțiunea de a (se) dezice și rezultatul ei; dezmințire, negare, retractare. [Var. deszicere s.f. / < dezice].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
dezícere s. f., g.-d. art. dezícerii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZÍCE, dezíc, vb. III. Tranz. A contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmație); a retracta. ◊ Refl. A nu mai recunoaște un lucru spus, a-și retrage cuvântul. [Var.: deszíce vb. III] – Din fr. dédire (după zice).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZÍCE dezíc tranz. (adevăruri, fapte, fenomene) A pune la îndoială. /<fr. dédire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEZÍCE mă dezíc intranz. A-și retrage cele spuse sau scrise anterior. /<fr. dédire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZÍCE vb. III. tr. A nega, a retrage, a retracta (ceva). ♦ refl. A-și retrage cuvântul, a se dezminți. [P.i. dezíc, var. deszice vb. III. / < de- + zice, cf. fr. dédire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZÍCE vb. I. tr. a nega, a retracta (ceva). II. refl. a-și retrage cuvântul, a dezminți. (după fr. dédire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEZÍCE vb. 1. v. retracta. 2. a se contrazice. (Te rog să nu te ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezíce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezíc, perf. s. 1 sg. deziséi, 1 pl. dezíserăm
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)