DEZILÚZIE, deziluzii, s. f. Decepție, dezamăgire. – Din fr. désillusion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZILÚZIE s.f. Înșelare a iluziilor, dezamăgire, decepție. [Gen. -iei, var. deziluziune s.f. / cf. fr. désillusion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZILÚZIE s. f. decepție, dezamăgire. (< fr. dézillusion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEZILÚZIE s. v. dezamăgire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Deziluzie ≠ iluzie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezilúzie s. f. (sil. -zi-e; mf. dez-), art. dezilúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. dezilúziei; pl. dezilúzii, art. dezilúziile (sil. -zi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZILÚZIE ~i f. Pierdere a iluziilor; înșelare a speranțelor; dezamăgire; decepție. [Sil. -zi-e] /<fr. désillusion
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink