DEZINVOLTÚRĂ s. f. (Livr.) Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din fr. désinvolture.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZINVOLTÚRĂ f. 1) Caracter dezinvolt. 2) Comportare dezinvoltă. /<fr. désinvolture
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZINVOLTÚRĂ s.f. Atitudine, purtare naturală, degajată. ♦ (Peior.; rar) Îndrăzneală, lipsă de jenă. [< fr. désinvolture].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZINVOLTÚRĂ s. f. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate. ◊ (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă. (< fr. désinvolture)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEZINVOLTÚRĂ s. v. naturalețe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezinvoltúră s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezinvoltúrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink