Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dezlănțui (verb tranzitiv) , dezlănțuire (substantiv feminin)   
DEZLĂNȚUÍRE, dezlănțuiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezlănțui și rezultatul ei. – V. dezlănțui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZLĂNȚUÍRE s. declanșare, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stârnire, venire, (înv. și reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupție. (Înainte de ~ vijeliei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dezlănțuire ≠ ferecare, încătușare, înlănțuire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezlănțuíre s. f., g.-d. art. dezlănțuírii; pl. dezlănțuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZLĂNȚUÍ, dezlắnțui, vb. IV. Refl. și tranz. A porni sau a face să pornească cu violență, a(-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa. ♦ Refl. A năvăli cu furie, a se năpusti. – Dez- + lanț + suf. -ui (după fr. déchaîner).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZLĂNȚUÍ dezlănțui tranz. A face să se dezlănțuie. /dez- + lanț + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEZLĂNȚUÍ pers. 3 se dezlănțuie intranz. (despre acțiuni, stări, fenomene ale naturii) A începe brusc și cu violență; a se stârni; a se declanșa; a izbucni; a irupe. /dez- + lanț + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZLĂNȚUÍ vb. 1. v. stârni. 2. v. stârni. 3. v. clocoti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A dezlănțui ≠ a fereca, a încătușa, a înlănțui
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezlănțuí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezlănțui, 3 sg. și pl. dezlănțuie, imperf. 3 sg. dezlănțuiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)