Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dezlega (verb tranzitiv) , dezlegare (substantiv feminin)   
DEZLEGÁRE, dezlegări, s. f. Acțiunea de a (se) dezlega și rezultatul ei. ♦ Permisiune, voie (de a face ceva). – V. dezlega.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZLEGÁRE s. 1. desfacere. (~ unui pachet.) 2. v. deznodare. 3. v. lămurire. 4. v. rezolvare. 5. v. iertare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dezlegare ≠ legare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezlegáre s. f., g.-d. art. dezlegării; pl. dezlegări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZLEGÁ, dezlég, vb. I. Tranz. 1. A deschide ceva desfăcând legătura cu care este închis; a desface. ◊ Expr. A dezlega sacul = a spune tot ce îl frământă, toate veștile pe care le știe. A dezlega punga = a da bani, a cheltui. ♦ A face să nu mai fie înnodat, legat. ♦ Tranz. și refl. A (se) desface din legături, a (se) elibera din strânsoare. ◊ Expr. (Tranz.) A(-i) dezlega (sau, refl., a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a începe singur) să vorbească, să se destăinuiască. 2. (Mai ales în practicile religioase, în basme) A scuti de obligațiile avute sau asumate, de jurăminte etc., a da voie să nu facă un lucru. ♦ (În religia creștină) A face să i se ierte cuiva păcatele (prin rugăciuni). 3. A găsi soluția unei probleme, a unei ghicitori, a unei enigme etc.; a rezolva. ♦ A citi, a descifra (un scris neciteț). – Lat. disligare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZLEGÁ dezlég tranz. 1) A face să se dezlege. ◊ ~ punga a) a cheltui; b) a da bani. ~ sacul a spune tot ce are de spus. 2) A scuti de o obligație. 3) rel. (persoane) A ierta de păcate. 4) (probleme) A examina amănunțit, oferind o soluție; a rezolva; a delibera; a soluționa. 5) (ghicitori, enigme, șarade) A pătrunde cu mintea, găsind explicația. /<lat. disligare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEZLEGÁ pers. 3 se ~eágă intranz. 1) A se desface dintr-o legătură; a se desprinde din locul unde a fost legat. ◊ A i se ~ cuiva limba a) a începe să vorbească; b) a se destăinui. 2) (despre animalele legate) A se elibera dintr-o legătură. /<lat. disligare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZLEGÁ vb. 1. a (se) desface. (A ~ un pachet.) 2. v. deznoda. 3. v. rezolva. 4. v. ghici. 5. v. ierta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DEZLEGÁ vb. v. declanșa, dezlănțui, isca, izbucni, porni, stârni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A dezlega ≠ a lega
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezlegá vb., ind. prez. 1 sg. dezlég, 3 sg. și pl. dezleágă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)